Din ce in ce mai multe companii ofera angajatilor lor o serie de beneficii in cadrul pachetului salarial. De ce aceea IAS 19 isi propune sa standardizeze modul in care acestea sunt recunoscute si prezentate.
Problematica beneficiilor este destul de complexa si sensibila la interpretari.
In standard sunt prezentate 4 categorii de beneficii ale angajatilor:
1. beneficii pe termen scurt:
– Salariul efectiv;
– Participarea la profit si alte bonusuri platite in termen de 12 luni de la sfarsitul anului;
– beneficii in natura: abonamente medicale, masina de serviciu, etc.
2. beneficii post-angajare: de exemplu asigurari de pensii si medicale care continua dupa plecarea angajatului
3. alte beneficii pe termen lung: parti din profit , bonusuri platite in mai mult de 12 luni de la incheierea exercitiului;
4. beneficii de terminare, de exemplu platile compensatorii.
Beneficiile pe termen scurt sunt recunoscute simplu ca si o cheltuiala in situatiile financiare ale angajatorului, in perioada curenta.
Contabilitatea pentru restul beneficiilor este mai complicata datorita faptului ca se refera in general la sume consistente si care se intind pe o perioada lunga de timp. In trecut entitatile recunoasteau si aceste benficii in contul de profit si pierdere pe baza platilor efectuate.
Ca si regula generala, standardul mentioneaza ca :
– o datorie trebuie recunoscuta atunci cand un angajat a prestart un serviciu in schimbul beneficiului care urmeaza a fi primit de la angajator, la un moment dat in viitor.
– O cheltuiala ar trebui recunoscuta cand entitatea beneficiaza de rezultatele serviciului oferit de angajat fara a tine cont de momentul in care angajatul a primit sau va primi benficiul afferent prestarii serviciului.
De regula o entitate se va bucura de rezultatele serviciului oferit de angajat cu mult inainte ca angajatul sa fie recompensat pentru acesta. In anumite situatii recompensarea se face abia dupa terminarea angajarii, respectiv benficiile sub forma planurilor de pensii.
